Au trecut o multime de zile fara intamplari fericite sau sa le pot distinge.Nimic nu mai e ca inainte, nici macar eu, sunt ca un cub de gheata ce merg prin timp, imi usurez situatia prin a imi face diverse planuri sau prin a mai iesi la o cafea.Sunt fericita uneori negandindu-ma la mine, sunt exuberanta cand trebuie si nefericita de cele mai multe ori, nu ma plang prea mult.
Libertatea de a gandi, defapt chiar simplu fapt gandul nu l-am mai simtit demult, nu l-am mai trecut prin propria mea lume, nu mai am o lume demult si acum ce fac? sa contruiesc alta? sa o daram din nou si ...unde ajung?
Sufletul imi este fixat in corzile vocale, si realizez ca ma doare un lucru asa infim, ceva ce nu pot explica in cuvinte.
Nici nu stiu ce ma face sa scriu lucrurile astea, oricum nimeni nu ar putea sa isi dea seama despre ce dracu vorbesc, si in plus oricum poate ca nu intereseaza palavre fara rost..cum nici pe mine nu m-ar interesa!
Si revine mereu intrebarea, merit eu ? merit eu asta? chiar merit eu ?
O zi stralucitoare!
2 comentarii:
U think deep. I feel ya!! Hmm ma intreb ce te-a facut sa simti lehamitea asta atat de intens incat sa o mai si scrii. Cat despre a-si da seama cineva "despre ce dracu" vorbesti ( poi tocmai aici se afla tot farmecul)... ca sa intelegi trebuie sa simti.
Anyways.... i like what you're doing with this blog. Keep up the good work
Respect,
Petrut
Multumesc!
Trimiteți un comentariu