Special

[Urmatorul text nu este scris de mine insa e ca si cum ar fi scris de mine]
Toata povestea incepe de la faptul ca a mea colega de banca mi-a spus intr-o zi oarecare ca ma port ca autista si o mica poveste despre un copil autist urmeaza aici:
"Se facea ca pe o strada oarecare, undeva mai sus de Armeneasca :) un copil autist desena un cer singuratic. Mesterise din vant 7 leagane in care adormea norii iar aceasta idee nastrusnica ii venise in clipa in care se indragostise de un desen de pe o sticla de Borsec. Cutreiera parcuri la infinit, si nu era prima data cand iubea cate un desen de pe o sticla de apa, o cutie de smantana sau poate napolitanele Joe.
Se simtea fericit fara sa inteleaga, era o stare primita cu imprumut ... caci astazi toata lumea ii zambea, toti oamenii mari ii spuneau ca este ziua lui si ca precis o sa primeasca cadouri.. De cuvantul asta nu isi amintea, dar putea sa jure ca de ziua lui avea intotdeauna voie ca la doua prajituri albe sa manance si una neagra. II placeau cifrele si regulile. de exemplu, stia perfect ca, tot la a 19 zi dintr-un an putea sa construiasca din pietre si cioburi, carti si sfoara un treatru de papusi si sa recite casete audio invatate pe dinafara.
dupa ce a gustat putina salata se pune in fata mamei lui. Vrea afara, o trage de mana, si are mainile jupuite si nu mai are strat de piele. Cand e necajit cara la pumni ... pumni in usa, in cap, in perete, in copaci. si are lacrimi multe multe, furtuni, uragane
dar el este sarbatoritul si e doar un adolescent cu ochii mari. si are 18 ani si nu stie de ce."

Dupa aceasta povestioara simpatica imi perimit sa spun ca autistul meu preferat e cel care serbeaza sarbatoare sarutului si care traieste pentru a saruta din nou.cel care daca nu ar saruta persoana iubita o zi , cu o zi dupa va fi cu mult mai incercanat si obosit , trist din aceasta cauza .Cel care nu poate promite ca nu va devenii si mai dependent de sarutul ei...
Dar desigur autisti trebuie musai sa fie indragostiti !