miercuri, februarie 13, 2008

delir.


voi incerca sa umplu articolul cu respiratia inimii mele , de nu imi va fi rusine caci noi oameni avem nevoie de foarte mult curaj pentru a ne dezvalui visele cuiva.
pe dragoste aia mica si a dracu cum o considera multi , o simtim ca pe caldura sangelui , o respiram ca pe aerul insusi , o pastram inlauntrul nostru ca pe propriile ganduri....o renegam cu toata fiinta noastra , vrem sa o vedem fara vlaga la fel ca o lumanare stinsa caci suferim mai devreme sau mai tarziu...ne mintim ca putem sa uitam ca iubim dar in zadar.
tot universul asta atarna de un sarut...un sarut delirant , un sarut ce ne sfasie pe toti intr-o zi de vara.
delirul se intampla vara!

Un comentariu:

nikkkro spunea...

Bucura-te de toate momentele, bune, rele, cum or fi...sunt unice si fiecare are rolul lui...
E mai bine ca ulterior, sa traiesti un sentiment...de nostalgie...decat unul...de regret :) ... si spun asta pentruca am simtit-o pe pielea mea...chiar daca am reusit sa devin...un nostalgic, atunci cand ma gandesc la vremuri ce-au trecut ;)