Vantul imi flutura esarfa din par, de parca as avea un zmeu.Marea e prietenoasa parca respira zefir de bucurie, furnicile de pe plaja imi seamana sunt panicate. Plaja de la 2 mai e aglomerata numai la nudisti e liniste si multa calmitate.
Dar...am 17 ani impliniti si sunt tare naiva si nerabdatoare, dulce si rece, sunt copil iar alteori sunt matura, stiu multe lucruri, dar si mai multe nu le stiu, oare am eu voie sa intreb ce e aia `albatros`, ca un copil curios cu ochii bulbucati si nedumeriti? Oare am eu voie sa reactionez ca un copil razgaiat si rasfatat cand ma plictisesc ? Si daca da, cu cine am voie sa ma port asa?
Oare sunt eu copila in jurul celor mari si matura cu cei ca mine?
"Valoarea nu tine seama de numarul anilor." Corneille
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu