Zilele trec peste mine una cate una, ca un soare nebun si insistent, mi-e frica de mine si de viitor, insa toate lucrurile astea nu le observ prea des ...
O sa plec la mare si abia astept...O sa fie liniste si probabil multa distractie dar in acelasi timp si multe lacrimi.
Vreau ca lumea sa viseze mai mult, vreau sa se iubeasca mai mult, sa creada mai mult!
Nu stiu ce se intampla, nici ce o sa se intample dar o sa fie oare bine? si pentru cine o sa fie bine? Sufletul meu zburda si e grijuliu e speriat si indurerat uneori, sufletul meu mai crede, mintea mea a incetat sa mai ravneasca la vise marete...sunt eu si cu mine, comunicam si ne uitam in ochii celeilalte suntem disperate si in acelasi timp calme, durerea prin care trecem amandoua ne lasa mute si fara aer.
Exista intrebari precum oare o sa treaca valul asta nebun? furtuna asta cand se termina? si soarele mai exista?
Un comentariu:
asa sentimente aveai tu de ziua mea ? :)) >:D<
Trimiteți un comentariu