o dupa amiaza racoroasa, muzica care zburda in timpanele mele, vocea mea peste melodie suna prosteste, ceasul nu se aude timpul nu e important.Am terminat de citit o carte fantastica, m-a lasat linistita si cu puritatea ei ...oboseala o simt usoara pe umeri durerea ma apasa greu, insa este atat de constanta incat m-am obisnuit cu ea...
Gandurile le simt ca aluneca ca intr-un tobogan pe sira spinarii, intrebarile sunt multe si grandioase lipsite de rezolvare, mintea mea se supune cuminte certurilor si contrazicirelor, tacerea e obositoare.
cuvintele mi se par din ce in ce mai des de prisos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu