nothing

Am sfarsit! Am fost abandonata , sfasiata de indiferenta , prostita de vinovatie , maltratata cu lipsa de recunostinta.
Mi-a murit umbra.Am plans , am adormit , m-am trezit si ...Vroiam sa urlu , sa ma mint dar imposibil.Faceam scenarii , ma gandeam la altceva , nu , nu reauseam , gaseam un mare gol...o mare pata de noroi pe hainele mele , pe chipul meu , iar imaginea din fata mea incepu-se sa ma zgarie pe ochii pana se inroseau si lacrimi imi curgeau.
Minciuni inventam , asteptam sa aud ceva , sa apara cateva cuvinte , orice in disperarea mea ...dar in zadar.
Ma doare ca niciodata , ma doare nimicul care mi-a fost daruit cu atat sarcasm ...so good-bye!
Si totusi am noroc cu prietenele mele , care au gasit solutia : Ma lovesc cu nasul de cotul Mirunei ca sa ma opereze taicasu` (fiind chirurg) si daca tot te operezi la nas iti scoate si creierul si iti baga creierul clonei tale , apoi pana cand ele lucreaza la creierul meu sa scoata punctul dureros si dupa asta iti pune creierul tau inapoi fara punctul dureros in asa fel nu vei mai stii nimic...Cu siguranta cea mai buna solutie!
Pana atunci...a murit cineva...Aici zambetul meu se sterge.



( click titlu)