Iubirucu Chamie este tare dulce si sper ca pana se face mare sa nu-l "mananc"!
Se afișează postările cu eticheta Lucruri minunate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Lucruri minunate. Afișați toate postările
duminică, octombrie 11, 2009
Despre Chamie
Chamie este o fetita draguta de doar 1 luna si este neagra cu putine pete albe:), este o mare somnorila si mancacila.Ii place lapticul si este o grasana.



Iubirucu Chamie este tare dulce si sper ca pana se face mare sa nu-l "mananc"!
Iubirucu Chamie este tare dulce si sper ca pana se face mare sa nu-l "mananc"!
joi, octombrie 01, 2009
Bufna Imfunata BUF BUF !!!!

Buna ziua doamnelor si domnilor, Bufna Imbufnata este un blog cu haine vintage si cu bun gust, echipa este compusa din tineri doritori si harnici, blogul este aproape gata, sunt in asa zise renovari si improspatari ale infatisarii:).
Preturile sunt pentru absolut toate buzunarele, toale de brand si fara brand cu stil si haine simple ...pentru gusturi nebune sau mai putin nebune:)
BUFNA IMBUFNATA BLOG
luni, septembrie 21, 2009
miercuri, septembrie 16, 2009
Nu stiam de ce natura plange .

Daca stiam ca pe lume sunt alte lucruri mai importante decat iubirea, nu m-as mai fi nascut sa iubesc...Daca as fi stiut sa vad povestile de dragoste cu mai putin optimism poate ca pana acum nu as fi iubit pe nimeni. Daca as fi stiut ca banii sunt mai importanti decat un suflet cald imi faceam o haina din bacnote.
Ce lume trista, ce lume nesigura, ce lume !
Daca as fi stiut ca oameni nu stiu sa iubeasca poate ca rasul meu ar fi fost mai galagios pe zi ce trece.
De ce am avut atata incredere in mine? M-am nascut oarba, fara sa pot vedea dezastrele,m-am nascut surda fara sa pot auzi vacarmul inimilor reci, m-am nascut muta fara sa pot spune stop cand mi se taie respiratia.
Cine e mai trist pe lume, Doamne, cel ce nu e iubit si nu iubeste ori cel ce stie ce e iubirea?
Track: Debussy-Claire de lune
joi, iulie 16, 2009
Inger voi fi?

Ascult Debussy si gandurile imi zboara departe.Maine voi pleca la mare, cel mai frumos loc din lume, iubesc marea si misterul ei, linistea pe care o sadeste in mine cu ale ei valuri nemuritoare, se lasa rasfatata si de soare si de ploaie, se lasa adulmecata de luna si stele.
Maine voi zambi curat la vederea ei, voi saruta adierea brizei pana ce oamenii cei suparati vor fi gelosi pe mine.Pielea mea va parea mai alba ca deobicei si va fi sarata iar obrajii imi vor fi neobisnuit de rosiatici, nisipul se va lipi de mine.
Cartile le voi adulmeca cu grija, muzica imi va suna ca un vis, iubirea din mine va zbura mai mult ca oricand nestigherita in libertatea usoara.
Florile din par imi vor lumina zambetul rusinos, rasul galagios si privirea.
Marea ma va preschimba intr-o boare de vant !
joi, mai 21, 2009
SUSTIN

CHARITYGIFT , mi se pare un proiect foarte interesant si de bun augur Romaniei , ajutam prin a ne fericii si pe noi o forma foarte frumoasa de a darui si mai ales atunci cand te plangi ca nu ai timp sau bani...
Daca vrei sa cumperi un cadou sau vrei sa iti cumperi tie ceva si se gasesc printre produsele pe care le au cei de la Charity Gift de ce nu sa le cumperi de acolo, mai faci si un bine altora si ai si ce iti doresti.

DA SI PRIMESTE un site pe care nu l-am descoperit de mult, este vorba de un schimb pe moca, adica am o camasa si nu-mi mai trebuie o postez pe site sau vreau un ceas cu Barbie intru pe site si postez asta si poate e cineva care are un ceas cu Barbie si mi-l da mie pe moca...
Avem o groaza de lucruri pe care nu le folosim si multe nici nu ne plac , de ce sa nu le dam cuiva caruia ii trebuiesc , scapam si noi de ele si facem si pe cineva fericit!
luni, mai 18, 2009
Labuat
Labuat este o artista din Spania care de altfel canta foarte frumos si a facut o chestie foarte frumoasa pe siteul ei...Daca o sa il vizitati o sa va puteti juca cu mouse pe fond si el o sa se plimbe pe muzica , este foarteee dragut
LABUAT site
Nu mai stiu de unde am aflat de site cert e ca m-a impresionat foooarte tare:)!
duminică, mai 17, 2009
Imbratisari Gratuite !

A inceput numaratoarea inversa , mai sunt 3 zile pana la Imbratisari Gratuite!!!
Miercuri de la 12 la 15 ne gasiti in Parcul Cismigiu si prin apropiere , dupa un Drum Cafe , vom da imbratisati tuturor ce doresc.
Am facut o proba si aseara la Noaptea Muzeelor am facut si Noaptea Imbratisarilor si a Zambetelor!
Chiar daca unii nu au curaj sa ne imbratiseze macar ne zambesc , ceea ce e foarte frumos!
Va puteti inscrie aici : Inscrieri
sâmbătă, mai 16, 2009
Ce mai party !

La multi Alexa!
Incep asa direct sa stie toata lumea , Alexa facu 18 ani uhhuuu si fuse-i la majoratul ei care fu de pomina!
Tema era hippie ei bine n-am vazut in viata mea niste hipioti atat de autentici in zilele noastre ! A fost foarte misto , super fun , extra fun , mega mega fun :)) , acum incercand sa fiu serioasa a fost chiar de pomina cum s-ar zice ...Am dansat , am baut , am fost hippie , si supriza surprizelor striperul ...ce sa zic se misca intr-un fel ca un balerin asa "prost" dar a fost foarte plin momentul , adica "wow frate , am trait sa o vad si pe asta" ...
Lumea era foarte hippie si le statea suuuuuper bineee!Hai sa fim hippie in fiecare zi, ne-am tolii mai frumos cu siguranta!
(o sa pun si poze cand o sa am)
La multi ani Alexa inca o data si super party!
joi, mai 14, 2009
Arta
Am gasit de curand in infinitul internet , o artista ce mi-a bucurat sufletul nu numai privirea.
Gasiti aici Estera Lungu site toata munca si creatia sa , le puteti si achizitiona ...
Se ocupa inclusiv de "pictat" pagini de internet , pictat locuinte , bijoux .
Mie imi place tare mult de Estera Lungu si o recomand cu caldura!
miercuri, mai 13, 2009
Lucruri bune
Am preluat acest articol din Dilema Veche
„Am lucrat numai cu oameni care iubeau muzica” – interviu cu compozitorul Adrian ENESCU -
A realizat, de-a lungul a peste patru decenii, muzica pentru aproximativ 50 de filme româneşti, lucrînd cu mari regizori precum Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Ca muzician, compozitorul Adrian Enescu (n. 31 martie 1948) a fost primul artist de muzică electronică din România, începînd cu anii ’70. A realizat muzică şi pentru spectacole de balet şi teatru, în ţară şi străinătate. Interesul său pentru zona pop s-a concretizat prin compunerea muzicii pentru două albume de succes ale Loredanei Groza, „Bună seara, iubite“ (1988) şi „Un buchet de trandafiri“ (1989). Creaţiile sale sînt considerate combinaţii de muzică simfonică, jazz şi pop, realizate cu echipamente electronice şi instrumente live.
Aţi realizat muzica pentru spectacolul Orfeu şi Euridice, pus pentru prima dată în scenă în toamna anului trecut de Alexandru Darie, la Teatrul Bulandra. Un spectacol pentru care şi acum se epuizează biletele cu cîteva săptămîni înainte. Cum aţi ajuns să faceţi muzica pentru acest spectacol, pe variaţiuni de Gluck?
E o poveste la care mă gîndesc de foarte mult timp. În materie de muzică, de două mii de ani de cînd se face muzică, un compozitor adoptă o temă muzicală a unui alt compozitor şi construieşte o muzică nouă care îl reprezintă în totalitate. Muzica de la care a plecat nu este decît un pretext, un punct de pornire. Această compoziţie se numeşte temă cu variaţiuni. În ultimii ani ea se mai cheamă şi remix. Din opera domnului Gluck am luat mai multe arii, pe care am dezvoltat şi am construit alt tip de discurs muzical. Am schimbat şi scenariul iniţial, pe care l-am dezvoltat, adăugînd texte din Dante. Numele pe care i l-am dat eu acestei opere a fost „Călătoria lui Orfeu“ („The Journey of Orpheus“). Suna foarte bine în engleză, dar, pentru piaţa română, producătorii (Opera Naţională Bucureşti şi Teatrul Bulandra) au dorit să păstreze titlul original Orfeu şi Euridice. Publicul conservator al muzicii de operă e şocat şi întreabă: dar de ce s-a făcut aşa? Păi, s-a făcut. Simplu. E frumos sau urît?! Se practică în teatru. Un regizor ia o piesă de Shakespeare – să spunem – şi poate face o adaptare după textul original.
Atunci, m-am gîndit: de ce să nu înfăptuiesc şi eu acelaşi demers artistic, mai ales că, în mu-zică, tema cu variaţiuni este o construcţie foarte folosită!? Cred că ar fi ceva nou pentru muzica de operă, muzică pe care oamenii de astăzi o percep în diverse feluri. Jucată într-un teatru de proză ar aduce la spectacol şi un altfel de public. Oricum nu m-am îndepărtat stilistic foarte mult de original. Am rămas într-o zonă neo-barocă. Am vrut iniţial să mă îndepărtez estetic, dar după aceea mi-am zis că e mult prea mult. În orice caz, cu opera am umblat mult prin lume să găsesc un producător şi a fost foarte complicat. Îmi trebuia un agent foarte influent şi nu l-am avut! Toată lumea îmi spunea: hai să vedem, hai să auzim! Să auzim nu e aşa de simplu. A aduna orchestră, cor, solişti, studio de înregistrări înseamnă mulţi bani. Am făcut un demo electronic, şi m-am dus cu el. Dar una e un demo electronic şi alta e un om care cîntă. După opt ani, Opera Naţională Bucureşti şi Teatrul Bulandra au devenit producători şi parteneri ai acestui proiect.
Pînă la urmă a ieşit un rezultat frumos.
Sînt foarte mulţumit de semnele şi imaginile inventate, de decodificarea muzicii de regizor. Cred că Orfeu... este un spectacol important şi în cariera lui Alexandru Darie, nu numai a mea. Corul, soliştii, orchestra şi dirijorul sînt minunaţi şi foarte muzicali. Cred că e un eveniment cultural.
Cum ajungeţi la o piesă de teatru pentru care faceţi muzica?
Simplu. Dacă sînt chemat de regizorul x sau y.
Şi cum lucraţi mai departe?
Eu am făcut foarte puţină muzică de teatru. Am făcut înainte de ’89 o piesă cu Silviu Purcărete. După ’90 am făcut o piesă cu Alexandru Hausvater. Şi, după aceea, n-am mai lucrat decît cu Darie. De ce? Pentru că mie îmi place să aplic un concept gen muzică de film. Muzica este un participant cu drepturi egale la acţiunea de pe scenă. Ea este un personaj, şi nu un comentator. Din păcate, unii regizorii vor numai o muzică „de trecere“ între scene, ceea ce pe mine nu mă interesează. Tuturor le răspund: asta este ilustraţie muzicală, puteţi să o luaţi de pe orice disc. Acesta e motivul pentru care am făcut puţină muzică de teatru.
Aţi explicat într-un interviu de acum mai bine de 20 de ani că sînt mai multe etape prin care ajungeţi să faceţi muzica la un film. Există, să zicem, două direcţii. Cînd regizorul cere muzica înainte de filmarea unor scene sau cînd compozitorul vede imaginea şi apoi face muzica. Dvs. cum procedaţi?
Procedez cum trebuie procedat de la film la film. Dacă sînt scene în care, de exemplu, unii dansează sau cîntă, se scrie muzica înainte, ca să se filmeze cu o maşină de sunet tocmai pentru a se păstra sincronul audio-video. Acesta este un tip de muzică, se cheamă muzică de cadru. Apoi este muzica de film care se face după ce regizorul a filmat şi a montat. Filmele minimaliste nu au nevoie de muzică. Orice muzică le-ar distruge frumuseţea. Imaginează-ţi că ai pune muzică la filmul Moartea domnului Lăzărescu. Ar deveni un film siropos şi neinteresant. Dacă ai pune muzică la 4,3,2 ar deveni un film stupid, banal, previzibil.
Cum vă raportaţi la aceste filme, dacă chiar dvs. spuneaţi că muzica trebuie să fie un „personaj cu drepturi egale“?
Mă raportez extraordinar. Sînt un bun spectator. Nu ştiu care este cheia succesului, dar ştiu precis care este cheia eşecurilor: încercarea de a fi pe placul tuturor. Filmul este a şaptea artă. Este o construcţie mult mai complexă, în care e nevoie şi de imagine, e nevoie şi de sunet. Şi e nevoie şi de muzică. Sau nu! Esenţa estetică a filmului e mult mai importantă. Filmul pleacă obligatoriu de la un scenariu. Tipul de film depinde de cum povesteşti acest scenariu. Scenografia, costumele, muzica, actorii, plastica imaginii depind numai de regizor. Am să citez un compozitor de muzică de film care şi-a început cursul la o facultate de specialitate, cu aceste cuvinte: „Muzica pentru film trebuie să fie o muzică proastă. Cîtă vreme un cîntec bun conţine versuri proaste şi muzică proastă, muzica bună n-are nici o şansă în cinema.
Compozitorul n-are nici o şansă într-un gen atît de sincretic dacă încearcă să fie vioara întîi. Se impune deci non-muzica sau sub-muzica. Muzica într-un film este doar o cîrjă pentru o imagine nereuşită. Treceri, interludii, suspans – asta trebuie să fie muzica de film. Compozitorul înţelege bine şi aproape că respectă regula jocului, dar suferă în tăcere pentru muzica lui“. Sînt cuvintele unui compozitor american foarte obedient în faţa producătorului, a regizorului şi a „Unchiului Sam“! Sau ale unui compozitor foarte realist! Eu mă raportez extraordinar de bine la ce vrea un producător, un regizor. Dacă sînt sau nu de acord, asta e treaba mea! Dacă accept sau nu să particip la facerea filmului este opţiunea mea!
Într-un interviu din anii ’80 spuneaţi că regizorii nu acordă importanţă muzicii de film, că o consideră un element „de umplutură“.
Era alt tip de cinematograf şi de estetică cinematografică. Noi discutăm de o perioadă în care lucrurile aveau alte conotaţii. Nici nu-mi face plăcere să-mi aduc aminte. Din păcate, majoritatea o considerau ca un element de umplutură. Pe vremea aceea nu se făcea priză directă. Sunetul nu se imprima în timp real. Actorii vorbeau la filmare, se făcea o bandă ghid, apoi actorii se duceau într-un studio special, se uitau pe ecran şi făceau lipsync. După ce se făcea post-sincron se montau zgomote. Trecea o maşină, se deschidea un geam, toate acestea erau zgomote pe care o echipă specializată (echipa de zgomote) le simula în studio. La un moment dat, ceva nu ieşea bine şi atunci regizorul spunea: lasă că o rezolvăm cu muzică. Nu se aude bine geamul, nu se aude bine maşina, punem muzică. De-aia am şi lucrat cu foarte puţini regizori. Am lucrat numai cu oameni cu care m-am înţeles şi care iubeau muzica.
Aţi realizat muzica pentru filme destul de diferite, nu numai ca tipologie, dar şi în ceea ce priveşte calitatea lor. Unele au fost considerate mai proaste, altele – excepţionale. Cît reuşeşte muzica să ridice calitatea unui film?
Dacă scenariul e prost, dacă regizorul suferă de suficienţă, dacă producătorul vrea numai bani, atunci orice muzică bună, imagine plastică, actori credibili, şi nu teatrali, toate sînt de pomană! Uită-te la orice film de pe glob. Profesioniştii îşi fac meseria impecabil. Şi actorii, şi scenografii, şi compozitorii, dar dacă scenariul e imbecil, ce să facă oamenii!? E un paradox extraordinar că aceste scenarii se vînd. Sînt milioane de spectatori care se uită înnebuniţi ore şi ore în şir! Dovada este că această industrie merge şi se pot cîştiga mulţi bani. În ultimă instanţă, trebuie făcută o diferenţă între filmul de artă şi filmul de larg „consum“! Industria filmului înseamnă să faci ceva şi să vinzi! Milioane de oameni se uită la aceste porcării. Milioane de spectatori scot bani din buzunar ca să (se?) vadă (în) aceste producţii!
Uitîndu-mă pe lista filmelor la care aţi realizat muzica, observ că, dacă în anii ’80 aţi avut peste 20 de pelicule la care aţi lucrat, cu timpul numărul lor a scăzut. După ’90 aţi avut în jur de zece filme, iar după 2000 aţi mai lucrat la 3-4 filme.
E absolut normal. Generaţiile trebuie să se schimbe! Să lucreze şi alţi compozitori. Cu alte idei! Cu alte energii! Eu acum lucrez la alte proiecte. Sînt într-o perioadă a vieţii mele în care vreau să scriu muzică simfonică. M-am pregătit pentru asta. Mult timp nu mi-a plăcut ce compuneam. Am băgat multe idei la sertar. Acum a sosit momentul. Şi, ca dovadă, am scris opera asta (Orfeu şi Euridice – n. r.). Am scris şi alte lucrări. Toate energiile mele sînt direcţionate către acest gen de muzică. E o stare deliberată. Eu am optat!
a consemnat Ionuţ MAREŞ
„Am lucrat numai cu oameni care iubeau muzica” – interviu cu compozitorul Adrian ENESCU -
A realizat, de-a lungul a peste patru decenii, muzica pentru aproximativ 50 de filme româneşti, lucrînd cu mari regizori precum Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Ca muzician, compozitorul Adrian Enescu (n. 31 martie 1948) a fost primul artist de muzică electronică din România, începînd cu anii ’70. A realizat muzică şi pentru spectacole de balet şi teatru, în ţară şi străinătate. Interesul său pentru zona pop s-a concretizat prin compunerea muzicii pentru două albume de succes ale Loredanei Groza, „Bună seara, iubite“ (1988) şi „Un buchet de trandafiri“ (1989). Creaţiile sale sînt considerate combinaţii de muzică simfonică, jazz şi pop, realizate cu echipamente electronice şi instrumente live.
Aţi realizat muzica pentru spectacolul Orfeu şi Euridice, pus pentru prima dată în scenă în toamna anului trecut de Alexandru Darie, la Teatrul Bulandra. Un spectacol pentru care şi acum se epuizează biletele cu cîteva săptămîni înainte. Cum aţi ajuns să faceţi muzica pentru acest spectacol, pe variaţiuni de Gluck?
E o poveste la care mă gîndesc de foarte mult timp. În materie de muzică, de două mii de ani de cînd se face muzică, un compozitor adoptă o temă muzicală a unui alt compozitor şi construieşte o muzică nouă care îl reprezintă în totalitate. Muzica de la care a plecat nu este decît un pretext, un punct de pornire. Această compoziţie se numeşte temă cu variaţiuni. În ultimii ani ea se mai cheamă şi remix. Din opera domnului Gluck am luat mai multe arii, pe care am dezvoltat şi am construit alt tip de discurs muzical. Am schimbat şi scenariul iniţial, pe care l-am dezvoltat, adăugînd texte din Dante. Numele pe care i l-am dat eu acestei opere a fost „Călătoria lui Orfeu“ („The Journey of Orpheus“). Suna foarte bine în engleză, dar, pentru piaţa română, producătorii (Opera Naţională Bucureşti şi Teatrul Bulandra) au dorit să păstreze titlul original Orfeu şi Euridice. Publicul conservator al muzicii de operă e şocat şi întreabă: dar de ce s-a făcut aşa? Păi, s-a făcut. Simplu. E frumos sau urît?! Se practică în teatru. Un regizor ia o piesă de Shakespeare – să spunem – şi poate face o adaptare după textul original.
Atunci, m-am gîndit: de ce să nu înfăptuiesc şi eu acelaşi demers artistic, mai ales că, în mu-zică, tema cu variaţiuni este o construcţie foarte folosită!? Cred că ar fi ceva nou pentru muzica de operă, muzică pe care oamenii de astăzi o percep în diverse feluri. Jucată într-un teatru de proză ar aduce la spectacol şi un altfel de public. Oricum nu m-am îndepărtat stilistic foarte mult de original. Am rămas într-o zonă neo-barocă. Am vrut iniţial să mă îndepărtez estetic, dar după aceea mi-am zis că e mult prea mult. În orice caz, cu opera am umblat mult prin lume să găsesc un producător şi a fost foarte complicat. Îmi trebuia un agent foarte influent şi nu l-am avut! Toată lumea îmi spunea: hai să vedem, hai să auzim! Să auzim nu e aşa de simplu. A aduna orchestră, cor, solişti, studio de înregistrări înseamnă mulţi bani. Am făcut un demo electronic, şi m-am dus cu el. Dar una e un demo electronic şi alta e un om care cîntă. După opt ani, Opera Naţională Bucureşti şi Teatrul Bulandra au devenit producători şi parteneri ai acestui proiect.
Pînă la urmă a ieşit un rezultat frumos.
Sînt foarte mulţumit de semnele şi imaginile inventate, de decodificarea muzicii de regizor. Cred că Orfeu... este un spectacol important şi în cariera lui Alexandru Darie, nu numai a mea. Corul, soliştii, orchestra şi dirijorul sînt minunaţi şi foarte muzicali. Cred că e un eveniment cultural.
Cum ajungeţi la o piesă de teatru pentru care faceţi muzica?
Simplu. Dacă sînt chemat de regizorul x sau y.
Şi cum lucraţi mai departe?
Eu am făcut foarte puţină muzică de teatru. Am făcut înainte de ’89 o piesă cu Silviu Purcărete. După ’90 am făcut o piesă cu Alexandru Hausvater. Şi, după aceea, n-am mai lucrat decît cu Darie. De ce? Pentru că mie îmi place să aplic un concept gen muzică de film. Muzica este un participant cu drepturi egale la acţiunea de pe scenă. Ea este un personaj, şi nu un comentator. Din păcate, unii regizorii vor numai o muzică „de trecere“ între scene, ceea ce pe mine nu mă interesează. Tuturor le răspund: asta este ilustraţie muzicală, puteţi să o luaţi de pe orice disc. Acesta e motivul pentru care am făcut puţină muzică de teatru.
Aţi explicat într-un interviu de acum mai bine de 20 de ani că sînt mai multe etape prin care ajungeţi să faceţi muzica la un film. Există, să zicem, două direcţii. Cînd regizorul cere muzica înainte de filmarea unor scene sau cînd compozitorul vede imaginea şi apoi face muzica. Dvs. cum procedaţi?
Procedez cum trebuie procedat de la film la film. Dacă sînt scene în care, de exemplu, unii dansează sau cîntă, se scrie muzica înainte, ca să se filmeze cu o maşină de sunet tocmai pentru a se păstra sincronul audio-video. Acesta este un tip de muzică, se cheamă muzică de cadru. Apoi este muzica de film care se face după ce regizorul a filmat şi a montat. Filmele minimaliste nu au nevoie de muzică. Orice muzică le-ar distruge frumuseţea. Imaginează-ţi că ai pune muzică la filmul Moartea domnului Lăzărescu. Ar deveni un film siropos şi neinteresant. Dacă ai pune muzică la 4,3,2 ar deveni un film stupid, banal, previzibil.
Cum vă raportaţi la aceste filme, dacă chiar dvs. spuneaţi că muzica trebuie să fie un „personaj cu drepturi egale“?
Mă raportez extraordinar. Sînt un bun spectator. Nu ştiu care este cheia succesului, dar ştiu precis care este cheia eşecurilor: încercarea de a fi pe placul tuturor. Filmul este a şaptea artă. Este o construcţie mult mai complexă, în care e nevoie şi de imagine, e nevoie şi de sunet. Şi e nevoie şi de muzică. Sau nu! Esenţa estetică a filmului e mult mai importantă. Filmul pleacă obligatoriu de la un scenariu. Tipul de film depinde de cum povesteşti acest scenariu. Scenografia, costumele, muzica, actorii, plastica imaginii depind numai de regizor. Am să citez un compozitor de muzică de film care şi-a început cursul la o facultate de specialitate, cu aceste cuvinte: „Muzica pentru film trebuie să fie o muzică proastă. Cîtă vreme un cîntec bun conţine versuri proaste şi muzică proastă, muzica bună n-are nici o şansă în cinema.
Compozitorul n-are nici o şansă într-un gen atît de sincretic dacă încearcă să fie vioara întîi. Se impune deci non-muzica sau sub-muzica. Muzica într-un film este doar o cîrjă pentru o imagine nereuşită. Treceri, interludii, suspans – asta trebuie să fie muzica de film. Compozitorul înţelege bine şi aproape că respectă regula jocului, dar suferă în tăcere pentru muzica lui“. Sînt cuvintele unui compozitor american foarte obedient în faţa producătorului, a regizorului şi a „Unchiului Sam“! Sau ale unui compozitor foarte realist! Eu mă raportez extraordinar de bine la ce vrea un producător, un regizor. Dacă sînt sau nu de acord, asta e treaba mea! Dacă accept sau nu să particip la facerea filmului este opţiunea mea!
Într-un interviu din anii ’80 spuneaţi că regizorii nu acordă importanţă muzicii de film, că o consideră un element „de umplutură“.
Era alt tip de cinematograf şi de estetică cinematografică. Noi discutăm de o perioadă în care lucrurile aveau alte conotaţii. Nici nu-mi face plăcere să-mi aduc aminte. Din păcate, majoritatea o considerau ca un element de umplutură. Pe vremea aceea nu se făcea priză directă. Sunetul nu se imprima în timp real. Actorii vorbeau la filmare, se făcea o bandă ghid, apoi actorii se duceau într-un studio special, se uitau pe ecran şi făceau lipsync. După ce se făcea post-sincron se montau zgomote. Trecea o maşină, se deschidea un geam, toate acestea erau zgomote pe care o echipă specializată (echipa de zgomote) le simula în studio. La un moment dat, ceva nu ieşea bine şi atunci regizorul spunea: lasă că o rezolvăm cu muzică. Nu se aude bine geamul, nu se aude bine maşina, punem muzică. De-aia am şi lucrat cu foarte puţini regizori. Am lucrat numai cu oameni cu care m-am înţeles şi care iubeau muzica.
Aţi realizat muzica pentru filme destul de diferite, nu numai ca tipologie, dar şi în ceea ce priveşte calitatea lor. Unele au fost considerate mai proaste, altele – excepţionale. Cît reuşeşte muzica să ridice calitatea unui film?
Dacă scenariul e prost, dacă regizorul suferă de suficienţă, dacă producătorul vrea numai bani, atunci orice muzică bună, imagine plastică, actori credibili, şi nu teatrali, toate sînt de pomană! Uită-te la orice film de pe glob. Profesioniştii îşi fac meseria impecabil. Şi actorii, şi scenografii, şi compozitorii, dar dacă scenariul e imbecil, ce să facă oamenii!? E un paradox extraordinar că aceste scenarii se vînd. Sînt milioane de spectatori care se uită înnebuniţi ore şi ore în şir! Dovada este că această industrie merge şi se pot cîştiga mulţi bani. În ultimă instanţă, trebuie făcută o diferenţă între filmul de artă şi filmul de larg „consum“! Industria filmului înseamnă să faci ceva şi să vinzi! Milioane de oameni se uită la aceste porcării. Milioane de spectatori scot bani din buzunar ca să (se?) vadă (în) aceste producţii!
Uitîndu-mă pe lista filmelor la care aţi realizat muzica, observ că, dacă în anii ’80 aţi avut peste 20 de pelicule la care aţi lucrat, cu timpul numărul lor a scăzut. După ’90 aţi avut în jur de zece filme, iar după 2000 aţi mai lucrat la 3-4 filme.
E absolut normal. Generaţiile trebuie să se schimbe! Să lucreze şi alţi compozitori. Cu alte idei! Cu alte energii! Eu acum lucrez la alte proiecte. Sînt într-o perioadă a vieţii mele în care vreau să scriu muzică simfonică. M-am pregătit pentru asta. Mult timp nu mi-a plăcut ce compuneam. Am băgat multe idei la sertar. Acum a sosit momentul. Şi, ca dovadă, am scris opera asta (Orfeu şi Euridice – n. r.). Am scris şi alte lucrări. Toate energiile mele sînt direcţionate către acest gen de muzică. E o stare deliberată. Eu am optat!
a consemnat Ionuţ MAREŞ
marți, mai 12, 2009
CokeLive Peninsula
Avem un mare Bestfest si avem si un CokeLive Peninsula tot in luna iulie intre 23-26 iulie , si frumos e ca nu e in Bucuresti , e la Tg. Mures .
Mare reusita avem doua mari festivale in aceasi luna in tara , avem posibilitatea sa mergem si la alte festivale pe langa tara noastra , insa avem multi artisti zic ca ne ajung pentru un an , la anul o sa fie si mai multi sunt convinsa ca o sa fie din ce in ce mai bine in sfera asta si sper eu cu inima deschisa sa se mai lucreze la sonorizare peste tot mai ales in cluburi ca sa vina si omuletii din muzica electronica , care si ei au inceput sa puna piciorul cateodata in Romania .
Artisti confirmati la CokeLive : The Prodigy , Nine Inch Nails , Tiesto , Goldie , Laya&Bushwacka , Richard Dorfmeister .
CokeLive Peninsula site oficial
P.S: Vine si Duffy in Romania , in iulie la Mamaia !!!!!
marți, mai 05, 2009
Biblioteca vie

Biblioteca vie functioneaza ca o biblioteca obisnuita - oricine poate imprumuta o carte pentru o perioada limitata de timp (50 minute). Exista insa doua aspecte importante: CARTILE sunt FIINTE UMANE si intra intr-un dialog personal cu cititorul.
Scopul Bibliotecii vii?
Biblioteca Vie isi propune sa promoveze respectul pentru drepturile omului si demnitatea umana, sa atraga atentia asupra diversitatii in toate formele ei, sa stimuleze dialogul intre oameni.
Cand?
In perioada 4-7 mai 2009 la Centrul National al Dansului, TNB etaj III de la orele 17.00 la 21.00 (Teatrul National Bucuresti - intrarea stanga lateral, Piata Universitatii, Bucuresti).
Cui se adreseaza?
Tinerilor cu varste cuprinse intre 14-30 ani, dar nu numai:)
Intra pe www.lemon.org.ro si convinge-te!
Voi ajunge cu siguranta , asa ca va astept si pe voi!
Sursa Lumebuna
marți, aprilie 28, 2009
Lucruri Bune !
Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat la sfarsitul saptamanii trecute un experiment inedit. Imbracat cu haine modeste, artistul a coborat in statia de metrou din Piata Victoriei si timp de o jumatate de ora a interpretat cateva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioara. Efectul muzicii de calitate asupra bucurestenilor care se aflau la o ora cu trafic de varf in statia de metrou a fost neasteptat. Zeci de oameni s-au oprit din drum, cu riscul de a intarzia la serviciu, doar pentru a asculta cateva acorduri din "recitalul" lui Tomescu si pentru a pune o bancnota in cutia asezata in fata interpretului. Muzicianul a strans de la calatori peste trei milioane de lei vechi, in cele treizeci de minute ale ineditului concert.
Experimentul in care a fost implicat violonistul roman a demonstrat ca publicul roman poate fi sensibilizat chiar si cu manifestari artistice considerate mai greu digerabile.
Sursa Romania Libera
marți, aprilie 21, 2009
Lucruri bune

Free Hugs (link) Da da da imbratisari aproape in toata tara pe 20 mai , mai exact in 111 orase...Se cauta voluntari care sa ofere imbratisari gratuite , cu mic cu mare , oricine se poate inscrie nu exista limita de varsta !!!
Free Hugs este un proiect Lumebuna.ro , in Romania ideea ia venit lui Omfericit.net (David) si a mai fost facut de 2 ori la noi in tara .
S-a bucurat de un succes real si de multe vorbe bune!
Lume buna!
marți, aprilie 14, 2009
Lucruri Bune

Ajuta copii Este o initiativa a unor oameni care vor sa ajute cateva suflete nevinovate ...
Ma voi implica in aceasta initiativa si voi incerca sa adun cat mai multi oameni , care sa isi doreasca sa ii ajute ...Puteti contribui cu bani , jucarii , hainute , dulcuri , etc. Pana la urma nu conteaza cat de mult oferi ci cu cata dragoste oferi.
Daca va place ideea lasati-mi un comment si eu o sa va contactez...
Zi frumoasa si haideti sa ii ajutam pe copii!
sâmbătă, august 30, 2008
Jocurile olimpice

Usain Bolt record olimpic , cel mai rapid om din lume , Bolt a obţinut 19 secunde şi 30 de sutimi la 200 de metri, iar la 100 de metri „scosese“ 9 secunde şi 69 de sutimi record ce nu a mai fost doroborat de 24 de ani .
Jamaica fiind ca si regina sprintului caci la masculin stafeta 4x100 metri jamaicanii Nesta Carter, Michael Frater şi Asafa Powell impreuna cu Usain Bolt ,au luat aurul , dar au stabilit si un nou record olimpic , avand in vedere cele 2 recorduri ale lui Usain la 100 m si 200 m ...
Un alt record olimpic ce mie mi-a placut foarte tare este cel al australianului Steve Hooker care a luat aurul sarind 5,96 m trecand cu peste 1 cm fata de recordul trecut . Steve a reusit sa tina lumea in sala , toti asteptand sa il vada sarind , ei bine omul foarte relaxat si cu un psihic curat a reusit .
Un atlet pe care il admir pentru faptul ca reuseste sa isi controleze emotiile foarte bine , este foarte greu sa rezisti ca el fata de presiunile olimpiadei.
M-au impresionat foarte multi sportivi , mi-au dat emotii , bucurie si reusitele lor le-am savurat o lume intreaga .
Romania nu a fost chiar un succes dar mi se pare o nebunie ca am castigat la maraton feminin , o adevarata nebunie ca si la judo ..Totusi suntem eroi !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
